Picior plat (Platfus)

DEFINITIE:
Piciorul plat numit si valgus static este o diformitate caracterizata prin prabusirea boltilor longitudinala si transversala ale piciorului, produsa prin hiperlaxitate articulara si insuficienta a muschilor care mentin comformitatea piciorului.

CLASIFICARE:
Piciorul contractat (dureri vii pe fata interna si plantra a piciorului) iradiate in membrul inferior- contractura a muschilor gambei ce incearca sa mentina bolta piciorului; mers pe partea externa a piciorului; proeminenta tendoanelor extensorului comun al degetelor contractat; semnul Goselin: imobilitatea piciorului.

Piorul plat fixat (mers dureros, cu sprijin pe marginea interna a piciorului unde se constata durioane si bursite; artroza deformata)

Piciorul plat reducibil (dureri la eforturi si oboseala la mers, ortostatism prelungit: axa mediana a gambei face cu axa calcaneului un unghi obtuz deschis in afara de peste 10°.

INCIDENTA:
La o varsta mai tanara intalnim un numar mai mare de barbati cu picior plat decat femei, dar trebuie luat in considerare faptul ca un numar mai mare de barbati se gasesc in profesii care solicita un efort ridicat a membrelor inferioare si, mai ales, in profesii care, pe langa ortostatismul prelungit, se mai adauga si supraincarcarea prin purtarea de greutati.
In ceea ce priveste varsta piciorul plat il intalnim in tot cursul vietii.

Cauzele care pot duce la aparitia piciorului plat sunt multiple si variaza, fiind legate, in mare masura de conditiile fiziologice, patologice si sociale specifice acestor perioade. Aceste cauze se pot diferentia in functie de varsta astfel:

1. In prima copilarie :
factori familiali;
congenitalitatea;
primii pasi: a) mersul precoce b) pozitia supinatorie

2. In a doua copilarie:
tulburari de crestere;
rahitism;
toxiinfectii: a) poliomielita b) intoxicatiile in covalescenta

3. In adolescenta:
pubertatea;
slabiciune musculara legata de crestere;
supraincarcare: a) cresterea scheletica rapida b) efort profesional c) amputatie la un membru inferior

4. La adult:
profesii cu ortostatism prelungit;
obezitate;
viata sedentara

ANATOMIA PATOLOGICA:
In cazul piciorului plat sunt doua categorii de leziuni: ale oaselor si ale muschilor.
La nivelul oaselor capul astragalului incepe sa se incline in jos si inauntru ducand la distrugerea ligamentului calcaneo-astragalian si la alunecarea in sus a scafoidului in timp ce calcaneul se rasuceste in pronatie. Oasele metatarsiene sufera o miscare de supinatie care face ca fata lor dorsala sa priveasca cranial si nu inauntru.
La nivelul muschilor acestia se atrofiaza.
Toate acestea determina dezvoltarea osteofitelor si a crestelor osoase.


DIAGNOSTICARE:
Investigatii paraclinice
Obiectivizarea gradului de aplatizare si prabusire a boltii plantare se face cu urmatoarele investigatii: plantograma, kimografie plantara, presoplantograma si radiografie.

Evolutia bolii
in evolutia piciorului plat s-au stabilit 4 perioade:
a) perioada 1 -- picior plat fara fenomene subiective;
b) perioada 2 -- picior plat reductibil la durere si oboseala la efort;
c) perioada 3 -- picior plat contractat si dureros;
d) perioada 4 -- picior plat rigid, ireductibil, cu fenomene de artroza.
Intre complicatiile care pot sa apara se numara: degete in ciocan, bursita subcacaneana si exostozele calcaneene.

TRATAMENT:
Tratamentul profilactic are o deosebita importanta. La varsta primilor pasi exista cateva principii de igiena, care nu trebuie sa fie neglijate nici de medic si, mai ales de parinti. Piciorul plat congenital trebuie imediat corectat si urmat un timp indelungat.
Kinetoterapia si sportul, aplicate metodic si sub supraveghere medicala, trebuie considerate ca mijloace de prevenire de prim ordin ale piciorului plat.
Gimnastica va fi, pe de o parte, un stimulent si un puternic ajutor al dezvoltarii armonioase a intregului organism, iar pe de alta parte va tonifia musculatura proprie a piciorului.
Balneofizioterapia, ca tratament al piciorului plat, cuprinde o serie de proceduri specifice ramurilor sale, respectiv hidrotermoterapia, electroterapia si masajul.

KINETOTERAPIA:
Printre metodele de reductie functionala a piciorului plat, kinetoterapia ocupa un loc central. Pentru succesul kinetoterapiei este necesar sa se tina seama de cateva principii:
sa fie aplicate cat mai precoce inainte de fixarea redorilor articulare cu leziuni ireductibile.
 In cazurile reductibile de regula la tineri prin programele de kinetoterapie se urmareste tonifierea grupelor musculare slabe ca si decontracturarea si marirea supletei celor hipotone. In cazul redorilor articulare cu retractii capsulo-ligamentare nu se aplica kinetoterapia decat postoperator. Se au in vedere muschii care sustin bolta plantara: flexorul comun al degetelor, flexorul lung al halucelui, tibialul anterior si posterior, tricepsul sural si extensorul halucelui.